Primaria Comunei Bulz
Înapoi la:HomeSunteţi la:RELIEFUL SI VEGETATIA
str. Principală, nr. 167 +40 0259.328.010 primaria@comunabulz.ro
 
 
 
 
 
 
Consultare
Taxe şi impozite
ON - LINE
Comuna noastra
e-Formulare
Comunicate de Presa

Consultare Taxe şi impozite ON - LINE

Comuna noastra

e-Formulare

Comunicate de Presa

 

 

Relieful şi vegetaţia

 

Localităţile comunei Bulz se află situate, în cea mai mare parte, pe versanţii Munţilor Bihorului şi ai Pădurii Craiului, despărţiţi de râul Valea Iadului, a cărui luncă are o deschidere (lăţime) de maximum 2-300 de metri. O mică parte a satului Bulz (cătunul Pustă şi Răstoacă) este aşezat pe Crişul Repede (circa 3 km).
Structura reliefului este variată, cu accente de “sălbăticie” şi “fantezie” a naturii, luncile, vâlcelele, dealurile şi munţii alternând, parcă, în ritmurile “trăgănatei” omului de la munte, ceea ce face ca şi solul să fie sărac, în bună parte arid, acoperit de păduri şi fâneţe, aceasta, în primul rând, datorită altitudinii, dar şi structurii petrografice şi condiţiilor climatice. Adâncă şi îngustă în cursul superior, Valea Iadului capătă, în această zonă, aspect de defileu (Cheile Remeţilor).
Aşadar, relieful comunei este unul muntos, cu înălţimi cuprinse între 340 m, la confluenţa Iadului cu Crişul Repede, şi 1471 m, în Vf. Piatra Seniului.
 
Munţii Bihorului, în dreapta Văii Iadului (din amonte spre aval), sunt caracterizaţi prin asocierea suprafeţelor de nivelare, înscrise în relief prin interfluvii largi, plate, cu linii de culme prezentând mici diferenţe de nivel. Aceste suprafeţe au constituit, din cele mai vechi timpuri, locuri favorabile pentru aşezări risipite, de tip crâng, dar şi pentru practicarea unei agriculturi pastorale. De asemeni, alcătuirea petrografică şi structura şi-au impus personalitatea în peisaj. Formaţiunile cristalofiliene mezozonale şi epizonale, de pildă, au imprimat reliefului un aspect masiv, cu interfluvii largi şi povârnişuri domoale, în jumătatea lor superioară, după cum magmatitele se înscriu prin forme greoaie şi masive (masivul Cârligate).
 
Rocile sedimentare se manifestă, şi ele, diferenţiat, în funcţie de particularităţile lor petrografice. Astfel, deosebim o grupă de roci formată din aglomerate, gresii, marne şi argile, şi o a doua – reprezentată de calcare şi dolomite, care concură în realizarea cunoscutului relief carstic. Acolo unde structura nu se manifestă în trăsăturile reliefului, prima grupă de roci se înscrie prin suprafeţe netede, larg bombate, pe alocuri cu proeminenţe. Rocile carstificabile, datorită proprietăţilor lor specifice, au condiţionat apariţia platoului calcaros Fântâna Botii – Dealul Ruguţului, de pe stânga Văii Iadului, sau adâncirea puternică pe verticală, încorsetând văile în chei sălbatece, care adeseori ascund peşteri active (din care se scurg ape de suprafaţă).
 
Situaţi între Depresiunea Vad-Borod şi Depresiunea Ţării Beiuşului, Munţii Pădurea Craiului au altitudini reduse, fiind caracterizaţi, mai ales, prin numeroase platouri şi, datorită prezenţei calcarelor, printr-un procent ridicat de doline, uvale, avene, lapiezuri.
 
Reţeaua hidrografică de suprafaţă este dezorganizată, fiind dezvoltată, în schimb, cea subterană. Ca rezultat al ei, sunt de semnalat, printre altele, formarea unor peşteri sau apariţia unor chei impresionante.
Datorită altitudinii mici a munţilor din zonă, cât şi a versanţilor şi povârnişurilor, în general, domoale, a numeroaselor platouri, în limbajul localnicilor apare, cel mai adesea, noţiunea de deal şi dâmb, pentru majoritatea culmilor: Dealul Lupului (991 m), Dealul Mihaiului (900 m), Dealul Ineţe (799 m), Dâmbul lui Codoban etc., iar pentru vârfuri – cea de ţâclu (Ţâclul Salhijului). Cele mai importante vârfuri aflate pe teritoriul comunei Bulz sunt: în sud: Muncelaşu (1415), Piatra Calului (1463), Piatra Seniului (1471), Stâna de Izvor (1339), Runcu Caprei (1468), Molivişu (1417); spre nord, pe interfluviul Iad-Drăgan: Rotundu (1040), Scoroşet (1158), Dealu Mare (1075), Ferice(le), Pin; de la sud la nord, pe interfluviile dintre afluenţii Văii Iadului: Seniul Mare (1076), Salhij, Dealul Lupului (991), Dealul Mihaiului (900), Sălătruc, Mogoş, Zâmbru, Porumbreu, Drăguş, Pobraz, Dealul Notarăşului (783), Ineţe (799); în bazinul inferior al Văii Iadului, altitudinile scad între 650-600 m: Micău, Dealul Săracului, Tomnatec, Pe Picior, Pleş, Cearnău etc. Din masivul Pădurea Craiului (pe stânga Văii Iadului), înălţimile cele mai reprezentative sunt: Dealul Beiuşele (1003), Hodrânguşa (1027), Piatra Dăicii (975), Faţa Movilelor (958), Faţa Arsă, Coastea Frunţii (950), Dealul Ponorului (975) etc.
 
Relieful carstic este reprezentat prin caverne, doline, avene (Gura Dracului, Hârtoape), grote, ponoare şi peşteri, bazinul Văii Iadului fiind, cu circa 300 de astfel de formaţiuni, unul dintre cele mai bogate din ţară. Dintre cele mai importante peşteri, menţionăm: Peştera cu Apă de la Bulz (la 336 m altitudine, pe malul stâng al Văii Iadului, la picioarele unui abrupt de peste 200 m), accesibilă doar speologilor; Peştera de pe Valea Leşului, populată cu coleoptere cavernicole, fiind prezente şi fosile de urşi cavernicoli (Ursus Speleus); Peştera Mică, Peştera Păstorului, Peştera Ciuhandrului – cu un climat unic, de o deosebită importanţă ştiinţifică; Peştera de pe Valea Izvorului, descoperită în timpul construcţiei canalului de aducţiune Iad-Drăgan, este extrem de interesantă, dar n-a fost inclusă în circuitul turistic etc.
 
Apele destul de repezi, ce coboară de pe pantele vestice ale Munţilor Bihorului, dar şi Valea Iadului, aduc cantităţi însemnate de pietrişuri şi nisipuri pe care le depun în zonele inferioare ale cursurilor de apă, acestea constituind o materie importantă în construcţii.
 
Dar, cele mai importante resurse ale solului rămân, în zonă, pădurile, păşunile şi fâneţele naturale, care ocupă circa 70% din suprafaţa comunei, şi apele, întrebuinţate în diferite scopuri ale micii şi marii industrii (baraje, mori, joagăre, păstrăvării etc.).
 
Crişul Repede străbate comuna Bulz pe o distanţă de circa 3-4 km, de la Bucea (jud. Cluj) până la hotarul cu satul Lorău (com. Bratca), colectând întreaga reţea hidrografică de pe teritoriul comunei, reprezentată de reţelele principalilor afluenţi (Valea Iadului şi Valea Satului, acesta din urmă în Bulz-Pustă).
Valea Iadului este cel mai important afluent al Crişului Repede, în care se varsă, la o altitudine de 340 m, în apropiere de Halta CFR Stâna de Vale (altădată Gura Iadului), după un parcurs de aproximativ 52 de km. Râul izvorăşte din Munţii Bihorului, de la poalele vestice ale Vf. Poienii (1627 m), în vecinătatea staţiunii Stâna de Vale, adunând, într-o primă etapă, Izvorul Minunilor, Izvorul Clocotitor, Izvorul Păcii, Izvorul Profetului, Izvorul Narcisului şi Izvorul Eremitului, colectând, apoi, pe parcurs, apele a numeroase pâraie: Cârligate, Valea de Runc, Ciungi, Valea Gugii, Văile Calului, Valea Lupului, Sălătruc, Străvinoasa, Valea Izvorului, Pârâul Morii (Pârâul lu’ Bilaviz), Dişor (Valea Bisericii), Topliţa, Pârâul Lupului, Valea Dumii, Valea Curii, Valea Sărăcelului, Valea Mihăiesii, Pârâul Tocilelor (Toptitelor?) pe dreapta, iar pe stânga: Ieduţu, Murgaşu, Părăuţa, Valea cu Calea, Hodrânguşa, Valea Leşului, Valea Căuşului, Valea Rea, Valea Lungii, Valea Fatii, Pârâul Roşu.
Valea Iadului, în anii 1970-2000, a fost supusă unui proces de amenajare hidrotehnică, ceea ce a dus la construirea mai multor baraje de acumulare şi regularizare a cursului. Astfel, au apărut lacurile de acumulare de la Leşu (în amonte de confluenţa Văii Leşului cu râul Iad, aproximativ 28 mil. mc apă), de la Munteni şi Bulz, dar şi de la Cârligate, Şipote şi Valea Izvorului, acestea fiind legate de uzinele electrice din zonă prin mai multe canale şi tunele de aducţiune (Iad-Drăgan, din punctul Cârligate; Drăgan-Valea Bisericii; Izvor-Valea Bisericii; Valea Bisericii-Munteni, Munteni-Bulz etc.)

Bazinul hidrografic al Văii Iadului este completat de numeroase cursuri de apă cu caracter temporar – ape suprafreatice – a căror apariţie şi dinamică este în funcţie de condiţiile meteorologice, când precipitaţiile sunt excesive sau când se topesc brusc zăpezile.
Datorită interesului ştiinţific şi peisagistic (floră, faună şi temperatură constantă de 4o-5o) trebuie amintit şi Lacul Topliţa (circa 500 m2) din Remeţi, un izvor vocluzian, cu apă dulce, care nu îngheaţă la temperaturi atmosferice negative.
 
Clima comunei Bulz este una tipică de munte, rece şi umedă. Creşterea treptată a altitudinii dinspre Gura Iadului spre Stâna de Vale duce la scăderea temperaturii şi a presiunii aerului, la creşterea precipitaţiilor, nebulozităţii, umidităţii şi vitezei vântului. Temperatura medie anuală oscilează, astfel, între 40 şi 70, valorile maxime de vară situându-se între 300 şi 330, iar minimele de iarnă între -200 şi -220. Cele mai scăzute temperaturi au fost consemnate la Stâna de Vale, -30,40 în ianuarie 1942, şi -28,90, la 31 ianuarie 1987. Maximele pot ajunge până la 330 (la Stâna de Vale, 29,60, în iulie 1987). Bruma poate apărea în toate lunile anului, exceptându-le pe cele de vară. Cel mai frecvent, ea se instalează în septembrie. Cel mai timpuriu îngheţ de toamnă se înregistrează la Stâna de Vale (7 august 1987), iar ultimul îngheţ de primăvară – în acelaşi loc (20 iulie).
 
Umiditatea atmosferică se situează în jur de 80%, iar precipitaţiile ajung la 1400 mm pe an (la Stâna de Vale, pe versantul vestic, se cumulează o cantitate medie anuală record pentru România, de 1668, 2 mm). Uneori, în timpul verii, din norii cumulonimbi se dezlănţuie ploi puternice (la Stâna de Vale, în 20 mai 1940, valoarea maximă căzută în 24 de ore a atins 94,4 mm). În medie, anual, numărul zilelor cu precipitaţii poate ajunge la 170 (Stâna de Vale este supranumită şi “polul ploilor din România”, precipitaţiile putând atinge şi 217 zile), dintre care cele cu ninsori sunt în jur de 70-80. Zăpada se menţine pe sol între 40 şi 80 de zile. La Stâna de Vale, procentual, în cele patru anotimpuri, precipitaţiile cad astfel: iarna – 23,3%; primăvara – 24,9%; vara – 29,3%; toamna – 22,5%. Aici, zăpada se poate menţine la sol uneori şi 136 de zile, datorită, în special, grosimii stratului (194 cm, în ianuarie 1987; 310 cm, în ianuarie 2000). Căderile de grindină înregistrează, în medie, circa 4-5 zile anual. Pe culmile înalte, frecvenţa cea mai mare o au vântul de vest şi vântul de sud-vest.
 
 
Ultimele pagini vizitate de dvs: